Răzvan Burleanu

Un gând bun pentru toți românii care cred în viitorul acestei țări și aleg să își facă bine treaba oriunde și oricând!

De când am devenit președinte al FRF, am fost nevoit uneori să mai și „boxez”. Nu la propriu, ci în arena publică. M-am străduit să mă „mișc” fără ură și cu eleganța pe care am văzut-o la marii campioni. Unul dintre ei a devenit prietenul meu și al fotbalului românesc.

Este vorba despre Mihai Leu, nelipsit de la meciurile naționalei, un om de excepție și un entuziast al sportului.

Trebuie să recunosc că mi-a făcut o mare plăcere și o mare onoare să primesc cadou de la Mihai mănușile sale cu dedicație și autograf. Le voi agăța în birou, ca sa-mi amintească mereu că trebuie să fim cei mai buni!

Îți mulțumim, Mihai, pentru că ești alături de noi!

Dacă marțea trecută, după meciul cu Danemarca, s-a încheiat cantonamentul echipei naționale, pentru weekendam intrat, toată echipa de management a FRF, în „cantonament” la Cheile Grădiștei. A fost pentru prima dată când Federația Română de Fotbal a organizat pentru angajații săi o sesiune de team building unde s-a pus accentul pe dezvoltarea resursei umane.

Traineri profesioniști au conceput pentru grupul nostru activități prin care am reușit să ne perfecționăm modul în care interacționăm și lucrăm împreună, evidențiind valorile noastre comune și abilitățile prin care putem îmbunătăți activitatea noastră de zi cu zi.

Acest prim „cantonament administrativ” face parte dintr-un programde cursuri, întâlniri și evenimente care a fost proiectatde colegii din departamentul Dezvoltare Instituțională pentru îmbunătățirea abilităților și metodelor de lucru ale tuturor angajaților FRF. Tot ei sunt cei care au dezvoltat împreună cu UEFA (care este și unul dintre finanțatori) un întreg plan construit special pentru îmbunătățirea capacității administrative a Federației Române de Fotbal, pornind de la pregătirea de bază a fiecărui angajat.

Obiectivul este ca, în cel mai scurt timp, să ajungem să ne comportăm ca orice organizație care își dorește să performeze prin stimularea potențialului individual și de echipă.

Acest format pe care l-am exersat la Cheile Grădiștei va deveni una dintre metodele de pregătire din cadrul Centrului Național pentru Dezvoltare Fotbalistică. Este vorba despre școala pe care ne-am propus să o dezvoltăm la București ca instituție de specializare profesională pentru arbitri, personalul cluburilor, președinții de AJF-uri etc.

Vineri am învins Irlanda de Nord și am devenit liderii grupei de calificare la EURO 2016. Tot vineri, după foarte mulți ani, m-am bucurat auzind ole-urile suporterilor noștri la succesiunea de pase a „tricolorilor”.

Ieri am învins Danemarca și am urcat pe locul 15 în clasamentul FIFA. Și tot ieri am văzut la meci o mulțime de copii  pe care i-am invitat la stadion, cazuri sociale, râzând și bucurându-se de fiecare gol și de fiecare ocazie ale echipei naționale.

Mi-a părut bine să văd sectorul Family Zone aproape plin și i-am aplaudat cu toții pe profesioniștii de la SMURD care au fost alături de noi, totul într-o atmosferă extrem de civilizată.

„Tricolorii” și noua echipă tehnică au fost la înălțime. Am văzut încredere în forțele proprii, am văzut determinare în joc și dorință de victorie, am văzut o altă atmosferă. România devine de la meci la meci echipa pe care cu toții o așteptam.

Ieri s-a încheiat o săptămână extraordinară – săptămâna magică! Un bilanț de toamnă bun: locul întâi în grupă, locul 15 mondial și publicul alături de noi.

Bravo băieți! Și promit, în numele echipei FRF, să facem tot ce ne stă în putință pentru ca fotbalul românesc să reintre în zona de elită, acolo unde îi este locul!

Alături de Mitică, puștiul fotbalist care mi-a spus aseară că a fost „cea mai tare zi din viața lui.  Mitică e unul dintre mult prea mulții puști care nu au șansele pe care le merită. Fotbalul,  împreună cu câțiva oameni buni și Fundația Policy Center fac tot ceea ce pot pentru ca el și alți copii dezavantajați să reușească. Mă bucur că putem și noi să ajutăm un pic. Mitică mi- a promis că va citi 7 cărți. Sper să ajungă ceea ce își dorește – un fotbalist foarte bun, dar îmi doresc și mai mult ca fotbalul să îl ajute să reușească unde contează acum cel mai mult. La școală.

Astăzi am mers, alături de „tricolori” și de câțiva colegi din FRF, să votăm.

Înainte de a fi fotbaliști, antrenori sau reprezentanți ai federației suntem cetățeni ai acestei țări cărora ne pasă de viitorul României.

Este o inițiativă civică prin care am dorit să evidențiem importanța votului ca instituție a democrației și să oferim un exemplu de participare pe care consider că ar trebui să îl urmeze cât mai mulți români.

De foarte multe ori am auzit spunându-se că se cuvine să mergem la vot doar întrucât acesta este un drept câștigat. E o motivație mult prea slabă, pentru că așa cum avem dreptul la vot avem și dreptul de a conduce un automobil sau de a înființa o societate comercială, ceea ce nu înseamnă că toți trebuie să ne cumpărăm o mașină sau să devenim antreprenori doar pentru că există acest drept.

Personal aș evidenția că participarea la un scrutin este o chestiune de responsabilitate civică – responsabilitatea de a opta pentru viitorul pe care dorim să ni-l alegem. Viețile noastre vor fi influențate începând de mâine de viziunea asumată de cel care va deveni președintele României.

“Uite, am ajuns pentru conferința de presă chiar la fix. Punctualitate militărească, eu sunt Generalul, iar Raț e Ministrul Apărării!”. Anghel Iordănescu calcă apăsat prin ploaia măruntă și vrea să șteargă povara emoțiilor cu o glumă. Răzvan Raț, alături, râde și-l bate pe umăr.

După câteva momente amândoi redevin concentrați aidoma unor veritabili luptători; nu e loc de altceva în afară de pregătire înaintea unui asemenea meci!

Au trecut 13 ani de când Raț debuta la echipa națională, cu Anghel Iordănescu pe bancă. Răzvan a împlinit 100 de meciuri pentru România, dar ochii îi sticlesc aparte când vorbește despre Euro 2016, de parcă ieri s-a terminat acel Franța-România din 2002…

Am asistat azi la un antrenament intens unde i-am simțit pe Viorel Moldovan, Daniel Isăilă și Ionuț Badea ca pe o echipă perfectă.

Ieri, domnul Mircea Lucescu, selecționer la acel nefericit 0-1 cu Irlanda de Nord din 1985, a venit la Mogoșoaia pentru a le transmite jucătorilor mesajul său de încredere. Apoi, a discutat cu Anghel Iordănescu. Un semn al firescului care revine la echipa națională, un semn pe care, după atâta vreme de tensiune și imprevizibil, îl salutăm ca pe o sărbătoare.

Avem toate argumentele pentru a învinge Irlanda de Nord și pentru a încheia 2014 pe primul loc în grupa de calificare la Euro 2016. A venit vremea să ne obișnuim să fim, iarăși, cei mai buni.

Sub ploaia aceasta „nord-irlandeză” cresc visele „tricolorilor”.

HAI ROMÂNIA!

Astăzi am fost invitat la un eveniment organizat de AD Garage. M-am bucurat să întâlnesc aproape 200 de reprezentanți ai, probabil, celei mai mari rețele de service-uri de top din România, dar și din Europa – peste 4600 de unități service în 13 țări. Am aflat că AD Garage este și reprezentant în țara noastră pentru 500 de distribuitori de piese auto.

Ceea ce au reușit cei de la AD Garage a fost ca, pe o piață extrem de competitivă, într-un domeniu unde concurența este foarte dură, să dezvolte o afacere de succes bazată în primul rând pe cultivarea încrederii.

Ce legătură există între oameni ca cei de la AD Garage și Federația Română de Fotbal? Aș spune că una foarte puternică. De ce? Pentru că orice inițiativă antreprenorială care generează succes și încredere este pentru mine personal și pentru FRF un model care ne poate inspira în regândirea fenomenului fotbalistic, pe care ne-am propus să îl ducem spre performanță.

Din acest motiv îmi face mereu plăcere să mă întâlnesc cu oameni care au reușit ca prin inițiativele lor antreprenoriale, prin munca și ideile lor, să aducă valoare adăugată în societate prin orientarea spre nevoile clientului, prin răbdarea de a construi un business solid, consistent și, mai ales, prin încrederea inspirată ca rezultat al profesionalismului de care dau dovadă.

Astăzi, împreună cu trupa IRIS am lansat noul imn al suporterilor echipei naționale.

Mi-am dorit foarte mult să reluăm această tradiție care a început, după 1989, cu melodia lui Mihai Pocorschi, Cântec pentru Tricolori, lansată cu ocazia Campionatului Mondial din Italia 1990.

Acum, în 2014, după 24 de ani care au trecut de la acel moment cu adevărat magic, când fotbalul ne unea pe toți românii, îmi doresc din toată inima să ne regăsim spiritul combativ, dorința de victorie, mândria de a fi români și capacitatea de a fi uniți în jurul unui simbol național – echipa de fotbal a României.

Mă bucur enorm că o formație atât de titrată și de iubită precum IRIS ni s-a alăturat în acest proiect, dar și pentru că se numără printre cei care cred cu pasiune în viitorul pe care îl pregătim pentru fotbalul românesc.

Haideți să fim din nou suporteri entuziaști și să cântăm împreună, alături de IRIS!

Cât de mult a contat faptul că duminică seara, pe stadionul Karaiskakis, s-au auzit doar strigătele noastre de încurajare pentru tricolori?

La această întrebare doar fotbaliștii noștri v-ar putea răspunde. Însă, vă pot mărturisi că lipsa fanilor eleni ne-a adus cel puțin un alt beneficiu, neașteptat poate.

În tăcerea de la Atena am putut simți vibrația aparte dintre jucătorii noștri. I-am auzit cum se încurajează, cum strâng rândurile, cât de bărbătește pot gestiona situațiile grele. Am avut ocazia să ascult cum Tamaș dirijează admirabil defensiva, cum Marica își fixează colegii de ofensivă în schema selecționerului, apoi strigătele lui Tătărușanu, revigorante pentru fundașii noștri.

Duminică seară, tricolorii au fost eroi. Nu am trecut printr-un război, dar dacă dicționarele fixează termenul „erou” și în dreptul celor care dau dovadă de abnegație deosebită în condiții grele, înseamnă că am fost eroi.

Am câștigat o partidă oficială, în deplasare, după ce am jucat în inferioritate numerică 41 de minute, cu tot cu prelungiri. Pentru o comparație edificatoare (exceptând partida cu Faroe, din 2008) trebuie să ne întoarcem tocmai în 1998, când am învins Portugalia în deplasare după 25 de minute de sacrificiu în zece oameni și golul lui Dorinel Munteanu din final. Acum 16 ani!

Și am învins acasă Grecia, cap de serie în grupa de calificare pentru Euro 2016: reprezentativă care nu mai pierduse un meci oficial pe teren propriu din 2008!

Așteptăm Ungaria la București, cu inima încrezătoare și gata de o nouă victorie. Eroii vor fi pregătiți, iar tăcerea de la Atena sunt sigur că se va transforma într-un strigăt uriaș, format din zeci de mii de glasuri pe Arena Națională. Hai România!