De cele mai multe ori, atunci când spunem „fotbal”, în minte ne vin imagini cu echipa favorită sau reprezentări amestecate din competiţiile naţionale şi internaţionale, portretele fotbaliştilor favoriţi, fragmente din presa sportivă sau o avalanşă de sentimente (bucurie, admiraţie, frustrare, nemulţumire) care leagă precum un liant toate aceste proiecţii mentale. Cu alte cuvinte, putem spune că, în general, fotbalul îl percepem prin componenta sa vizibil-spectaculară. Însă, prinşi de patima cu care urmărim sau analizăm spectacolul fotbalistic, se întâmplă adesea să uităm un lucru fundamental: fotbalul este, mai întâi de toate, un fenomen social în sine.

Sportul rege face posibile înfruntări memorabile, pline de strălucire, şi adună cel mai mare număr de practicanţi din lume. Dar de la copilul care plimbă mingea în curtea şcolii până la fotbalistul de top este o cale foarte lungă, la fel de anevoioasă ca cea de la maidanul prăfuit din spatele blocului, la baza sportivă omologată care oferă condiţiile necesare pentru antrenament şi meciuri oficiale.

Prin urmare, consider că orice discuţie despre fotbal trebuie să pornească de la evidenţierea faptului că acest sport generează unul dintre cele mai complexe fenomene sociale ale zilelor noastre. În viziunea mea, o abordare integrată a fenomenului fotbalistic este cea mai potrivită metodă de înţelegere a domeniului pe care vrem să-l cunoaştem şi să-l administrăm într-un mod cât mai performant cu putinţă.

Prin abordare integrată înţeleg întrepătrunderea inseparabilă dintre sport – societate – economie.