Cât de mult a contat faptul că duminică seara, pe stadionul Karaiskakis, s-au auzit doar strigătele noastre de încurajare pentru tricolori?

La această întrebare doar fotbaliștii noștri v-ar putea răspunde. Însă, vă pot mărturisi că lipsa fanilor eleni ne-a adus cel puțin un alt beneficiu, neașteptat poate.

În tăcerea de la Atena am putut simți vibrația aparte dintre jucătorii noștri. I-am auzit cum se încurajează, cum strâng rândurile, cât de bărbătește pot gestiona situațiile grele. Am avut ocazia să ascult cum Tamaș dirijează admirabil defensiva, cum Marica își fixează colegii de ofensivă în schema selecționerului, apoi strigătele lui Tătărușanu, revigorante pentru fundașii noștri.

Duminică seară, tricolorii au fost eroi. Nu am trecut printr-un război, dar dacă dicționarele fixează termenul „erou” și în dreptul celor care dau dovadă de abnegație deosebită în condiții grele, înseamnă că am fost eroi.

Am câștigat o partidă oficială, în deplasare, după ce am jucat în inferioritate numerică 41 de minute, cu tot cu prelungiri. Pentru o comparație edificatoare (exceptând partida cu Faroe, din 2008) trebuie să ne întoarcem tocmai în 1998, când am învins Portugalia în deplasare după 25 de minute de sacrificiu în zece oameni și golul lui Dorinel Munteanu din final. Acum 16 ani!

Și am învins acasă Grecia, cap de serie în grupa de calificare pentru Euro 2016: reprezentativă care nu mai pierduse un meci oficial pe teren propriu din 2008!

Așteptăm Ungaria la București, cu inima încrezătoare și gata de o nouă victorie. Eroii vor fi pregătiți, iar tăcerea de la Atena sunt sigur că se va transforma într-un strigăt uriaș, format din zeci de mii de glasuri pe Arena Națională. Hai România!